Evolutia naturii si selectia naturalã
Selectia naturalã este o formã a evolutiei naturii, a existentei.
Existenta, evolutia proprietãtilor sale vectoriale este mãsura numitã timp.
Proprietãtile vectoriale sunt inaccesibile cunoasterii, desi se manifestã în
procesele fizice si chimice. Din acest motiv, proprietãtilor vectoriale sunt
numite "fenomene ale naturii". Proprietatea vectorialã de atractie, are cea
mai stranie manifestare. Polaritãtile vectoriale deschise, orienteazã polaritãtile
spatiului vectorial, pe distante foarte mari. In circuitele vectoriale închise
ortogonal, forta de atractie creste invers proportional cu raza si implicit,
micsoreazã lungimea circuitului. Forta de atractie creste, ca si când vectorii
ar tinde sã-si suprapunã propriile polaritãti. Atractia concentreazã forta,
energia, respingerea disipã energia. Aceastã proprietatea se manifestã în
fenomene neclare: legãturile nucleare, forta muscularã, fenomenele optice,
transmisiile informatiilor etc. Aici însã, atractia se manifestã în formarea
nucleului dur al atomului de hidrogen si în general, în circuitele vectoriale
închise ortogonal. Evolutia naturii a început cu interactiunile proprietãtilor
vectoriale, generând energie, spatiul vectorial si structuri stabile, numite
"materie", atomi de hidrogen. Interactiunile proprietãtilor vectoriale au
produs din "nimic", energie, spatiul vectorial si atomi de hidrogen.
Prin evolutie, atomul de hidrogen a fost originea corpurilor ceresti, a
universului. Structura atomului de hidrogen sunt oscilatiile continue ale
circuitelor vectoriale închise ortogonal , care constituie stabilitatea, viata
atomului. Polaritãtile circuitelor vectoriale ortogonale (electromagnetice)
si spectrul de oscilatii sunt proprietãtile structurii atomului de hidrogen.
Cu aceste proprietãti, atomii au interactionat cu spatiului vectorial
încojurator, respectiv cu polaritãtile lor, formând cu ei însisi, la nivel
macroscopic, cicuite vectoriale închise ortogonal (electromagnetice),
corpurile universului - stele. Un mãr, imitã forma pãmãntului: pol sud,
pol nord si ecuator. In activitatea structurilor stelare, atomii de hidrogen au
reprodus circuitele vectoriale închise ortogonal, formând sisteme stelare si
galactice - universul. Distantele mari dintre corpurile universului sunt
delimitãrile fortele de respingere, ale polaritãtilor lor radial pozitive.
Abundenta elementelor în structurile planetelor din sistemele stelare sunt
consecintele evolutiei, a scãderii spectrelor de energie, parcurgând secvente
propice pentru legãturi nucleare succesive. Predominanta elementelor
atomice în evolutia structurii planetelor, parcurge secventa aparitiei si
dezvoltãrii biosefrei, a regnului vegetal si animal. Recapitulând,
universului s-a dezvoltat prin evolutie, având ca origine,
interactiunile proprietãtilor vectoriale, atomul de hidrogen.
<
>