Interactiunile
la distantã, relevã faptul cã spatiul
are o structurã vectoriala.
Consecinta, un nou model de atom si noi interpretãri ale fenomenelor
naturii.
Ce este materia?
1) Interpretarea corpuscularã
Un corp material nu se divide la infinit!
Când nu se mai divide, este "materie care nu se mai divide"
- atom.
Pe întelesul tuturor, materia se compune din … materie (care
nu se mai divide)
Dupã mai bine de doua mii de ani, John Dalton constatã existenta
atomul, în experiment.
Constatarea lui John Dalton, produce frenezia ideii de atom.
Fiecare fenomen, trebuie sã aibã atomul lui:
Electricitatea - electron
Magnetismul - magneton.
Lumina - foton.
Gravitatia - graviton.
Nici energia nu se divide la infinit!
Exista o cantitate micã, micã, micã de energie - o cuantã
!!!
Ce este materia?
2) Interpretarea vectorialã
Interactiunea la distantã:
Doi magneti, interactioneazã la distantã, chiar si în
vid.
Logic, dacã interactiunea existã, existã si un "intermediar",
care comunicã magnetilor, actiunea, proprietãtile lor.
Care sunt proprietãtile magnetilor? Directie, sens si fortã.
Acestea sunt proprietãti de vector.
Deci, interactiunea magnetilor, relevaã cã spatiul are structurã
vectorialã,
caruia i-am dat denumiri de câmp: electromagnetic, gravitational, fluen,
eter, etc.
Cum interpretãm spatiul vectorial?
Imaginea de vector, a vectorului existentã, este simbolul proprietãtilor
spatiului.
Aceste proprietãti, sunt demonstrate în experiment - directie,
sens, fortã si ortogonalitate.
Vectorul existentã, este linia ce separã cunoasterea de necunoastere
sau existenta de inexistentã.
Miscarea, oscilatia vectorilor, pune în existentã timpul si
proprietãtile de substanttã - materia (sub formã
de oscilatoare vectoriale, hidrogen)
Proprietatea de fortã, de energie, este comunã cu proprietatea
de ortogonalitate si produc
interactiuni vectoriale centripete,
de la interactiunile de nivel nuclear (hidroge), pâna la interactiuni
de nivel galactic.
Temperaturã - nivelul de radiatii emise de oscilatiile unei
structuri vectoriale.
Ortogonalitate - proprietatea de organizare a spatiului vectorial,
în curenti, reciproc ortogonali.
Combinând aceste interactiuni, spatiul se organizeazã.
Exemplu:
Interactiunea vectorialã centripetã in arcul electric (sudarea
metalelor), contine o multime de alte interactiuni centripete la nivelul legãturilor
în cristal (cu frecvente mai mari), având drept consecinte, efectele
arcului electric.
Sursa fundamentalã de energie si substanta vecorialã,
in organizarea universului, este spatiul vectorial.
Spatiul vectorial este forma obiectivã si universalã
a existentei vectorilor in miscare.
Existenta este forma obiectivã a miscãrii vectorilor
de la inceput cãtre sfârsit, cu evolutie unidirectionalã.
Timpul este mãsura existerntei.
