Evolutia planetelor
Evolutia planetei tera, începând cu stadiul de electromagnet,
format în centura de elemente din jurul soarelui.
Evolutia este urmarea interactiunii acceleratiilor
electromagnetice centripete si unghiulare cu structura planetei.
Fluxul mare de elemente accelerate din centurã în planetã,
îi amplificã volumul, masa si mãreste viteza de rotatie.
Viteza mare de rotatie genereazã un câmp magnetic puternic.
Soarele si planeta având acelasi plan de rotatie, au si aceeasi orientare a polaritãtilor magnetice.
Magnetismul solar respinge planeta pe orbite mai îndepartate si îi înclinã planul de rotatie.
In astronomie nu existã interactiuni aleatorii.
Secventa hidrogenului
Activitatea energeticã a planetei urmeazã pentru scurt timp,
acelasi proces ca si activitatea solarã, care genereazã continuu atomi de hidrogen.
Reactiile care formeazã atomii elementelor se produc în cromosferã,
respectiv în atmosfera planetelor.
In interiorul soarelui si planetelor, în electroid, sub uriasa presiune electromagneticã,
atomii "nu se pot misca", sunt "tintuiti" electric si magnetic.
Prin urmare, electroidul este un solid supraconductiv.
Devine logicã ideea SF, cã în electroid atomii sunt descompusi în vectori!
In câmp electric pur, similar câmpului magnetic si electric din unde!
In exteriorul electroidului, atomii absorb si emit energie:
absoarbe perioada unei oscilatii si emite douã oscilatoare.
(energia devine materie).
Aceastã interpretare explicã imensitatea hidrogenului prezent în stele.
Explicã deasemeni la scarã infimã, energia exploziilor nucleare.
Fenomenul este interpretat oficial, de "reactia în lant a neutronilor".
Dar, sursa interpretãrii este modelul atomic planetar si el discutabil.
Deci, planeta genereazã atomi de hidrogen si îsi formeazã la rândul ei, un satelit - luna.
Ca si soarele, planeta emite energie si activitatea ei se diferentiazã
de aceea a soarelui, prin structura atomicã, care scurteazã ipostaza de stea.
Acceleratia electromagnetica centripetã si unghiularã, potentialul electric radial
si structura sa atomicã sunt factorii care detrminã evolutia planetei
Activitatea planetei sunt interactiunile din atmosferã.
Reactiile sunt cauzate în principal de descãrcãrile potentialului electric radial.
Descãrcãrile electrice se produc atât în atmosfera înaltã, cât si în pungile subterane cu gaze
emanate de substanta incandescentã, producând tsunami.
Produsii reactiilor cu hidrogenul nu mai sunt expulzati,
ci precipitã, amplificând vâscozitatea lavei.
Treptat, hidrogenul atmosferic înglobat în precipitatii
este înlocuit cu gazele elementelor usoare: carbon, azot, oxigen…
Descãrcãrile electrice continuã, temperatura scade
si la suprafata planetei se formeazã o structurã mineralã solidã.
Pe aceastã structurã se adunã zãcãminte de hidrocarburi, gaze, apã si alte minerale (precipitatiile).
Scoarta solidã, strãpunsã usor de presiunea internã, dezvoltã activitate vulcanicã si se acoperã cu substante solide aduse din interiorul planetei.
Secventa biosferei
Atmosfera planetei, dupã ce a gãzduit hidrogenul, metanul si alte gaze, devine transparentã
radiatiei solare si alãturi de descãrcãrile electrice, organizeazã biostructuri simple.
Biostructura este simbioza unor oscilatoare functionale, devenind organizm autonom.
Biostructura este o secventã in evolutia structurilor atomice,
pe planetele a cãror evolutie traverseazã aceastã secventã.
Conditiile secventei sunt factorii climatici si factorii de bazã,
acceleratia centripetã si potentialul electric radial.
Potentialul electric radial orienteazã legãturile structurilor pe directii radiale (verticale).
In aceste conditii se dezvoltã structuri compleze, care formeazã flora si fauna - biosfera.
Flora devine mediul din care se dezvoltã fauna, se ajunge la un echilibru, o simbiozã,
dupã care fauna se dezvoltã pânã la inteligenta umanã.
La acest nivel, inteligenta dominã biosfera.
Desi constientã de existenta ei, actiunile inteligentei distrug conditiile propriei existente.
Oricum, evolutia planetei continuã, secventa biosferei
era deja limitatã, actiunile inteligenãei doar o scurteazã.
<
>