Efectul de serã

Efectul de serã
Pãmântul este o planetã desprinsã din activitatea solarã, un turbion de plasmã,
format din circuite vectoriale închise ortogonal, electric si magnetic.
Structura internã a turbionului, a sferei de gaz, aceeasi cu a soarelui, a evoluat
formând crusta cu biosfera si clima de acum. Efectul de serã sunt oscilatii
vectoriale în spatiul vectorial atmosferic. Oscilatiile spatiului vectorial cuprind
spectrul de frecvente emis de soare. Substanta pãmântului cuprinde spectrele
atomilor din gazului atmosferic si spectrele atomilor din scoarta terestrã si din
luciul oceanelor. Spectrele interactioneazã între ele, fiind oscilatii de aceeasi
naturã cu spatiului vectorial. Frecventele spectrului emis de soare intrã în
rezonantã cu frecventele spectrului atomc din gazul atmosferic si atomii devin
sursã de emisie a spectrului propriu, în mare masurã, un spectru termic.
Prin urmare radiatia solarã nu se reflectã, ci trasmite energia în atom si atomul
devine releu, sursã de radiatii. Aceleasi procese produc si celelalte frecvente
ale radiatiei solare care interactioneazã cu atomii scoartei terestre si ai luciului
oceanelor. Asa zisul efect de serã sunt radiatiile spectrelor termice ala gazului
atmosferic si ale suprafetei terestre, la care se adaugã suprafata
pãdurilor defrisate, în rezonantã cu radiatiile solare.
Sã ne cunoastem Planeta.
Fenomenele fizice microscopice si macroscopice sunt acelesi.
Fortele polaritãtilor vectoriale de atragere si respingere sunt unitare, aceleasi,
la nivel frecare, la nivel atmosfetic si la nivel astronomic. Diferenta este
intensitatea interactiunilor, densitatea energiei - "unde sunt doi, puterea creste".
Gravitatia, forta exclusiv de atractie este o interpretare eronatã, fiind o
perceptie determinatã din interiorul unui fenomen de dimensiuni astronomice.
Dacã legea atractiei universale ar fi realã, planetele, universul, nu ar exista, din
lipsa fortei de respingere, de separare, de dilatare. Forta de atragere este
proprietatea polaritãtilor vectoriale de semne opuse. In circuitele vectoriale
deschise si închise, atragerea scurteazã lungimea circuitului, crescând intensitatea,
cu viteza luminii. Forta de respingere este proprietatea polaritãtilor vectoriale
de acelasi semn. Respingerea inverseazã efectele produse de forta de atragere.
Aceste constatãri, trimite clar la fenomenul telescopului optic, dincolo de
caracterieticile dispozitivului. In univers, fortele de atractie din circuitele
magnetice, induc în structura corpurilor, un potential "electrostatic" pozitiv,
la milioane de volti, numit potential electric radial - PER. In structura corpurilor,
potentialul electric radial, PER este cauza fortei vectoriale de atractie centripetã,
demonstratã de experiment. Sa ne imaginãm însã, cã de pãmânt se apropie
o altã planetã cu aceeasi polarizare pozitivã. Se atrag sau se resping?
In aceastã stare s-au aflat soarele si pãmântul, pãmântul fiind respins de
puternicul PER solar. Pãmântul nu s-a pierdut în spatiu, a fost întors din drum
de forta de atragere centripetã a magnetismului solar, la afeliu mai mare decat
PER solar. De atunci, pãmântul oscileazã între forta de respingere mai mare
la perheliu si forta de atragere mai mare la afeliu. In univers, corpurile oscileaza
pe orbite, între fortele astronomice de atractie vectoriala (campuri magnetice)
si fortele de respingere vectoriala (PER).