Conceptiile fiintelor inteligente privind existenta

Evolutia conceptiilor despre existentã. Conceptiile fiintelor inteligente privind existenta: Materialism - Idealism - Spiritualism - Eenergie vectorialã. Energia vectorialã genereazã forme: corpusculi (materie), forte si spirit (interactiunile dintre forme) - universul. Fiintele inteligente percep numai si numai formele interactiunilor vectoriale. Existenta constã în temporalitatea interactiunilor - în energia formelor. Nu pot exista forme fãrã interactiuni vectoriale si nici interactiuni fãrã timp. Interdependenta timp si interactiuni vectoriale defineste energia, existenta. Conceptiile sunt perceptii ale fiintei inteligentae, prin organele de simt. Fiintele inteligente rezultã din evolutia biosferei planetare. Planeta este rezultatul activitatii soarelui, "al planetosferei solare". Fiinta inteligentã interpreteazã forma activitatii, nu si esenta fenomenelor. Esenta fenomenelor sunt interactiunile energiei vectoriale, din care rezulta fomele, care urmeazã sã le întelegem. Esenta fenomenelor a generat structura internã a planetei, rezultand la suprafatã clima, conditiile dezvoltãrii biosferei.: Fiintele inteligente nu au înteles importanta acestor structuri!
Fortele de atragere si respingere, polaritãtile pozitive si nagative inseparabile,
directivitate, ortogonalitate sunt proprietãtile energiei vectoriale demonstrate
de interactiunile lor, sub formã de spatiu (câmpul lui Faraday) si de substantã.
Interactiunile proprietãtilor sub formele de substante, la nivel microscopic si
macroscopic, au sugerat legi si reguli, demonstrate de instrumente de mãsurã,
de experimente si de observatiile organelor de simt. Cunoasterea acestor legi,
au crescut puterea actiunilor asupra biosferei. Fiintele inteligente, în mod
inconstient, au stricat structura internã a planetei si implicit a biosterei...
Civilizatia îsi distruge biosfera, clima!!!
Experimentul lui Oersted a dezvãluit legatura dintre electricitate si magnetism.
Oersted a dezvãluit de fapt, proprietatea de ortogonalitate a energiei vectoriale.
Sursele de electricitate sunt polarizãri ale energiei vectoriale, circuite deschise.
Punerea în contact a polaritãtilor deschise, plus si minus ale sursei, au închis
simultan circuite vectoriale ortogonale. In circuitele energiei vectoriale închise
ortogonal polaritãtile de semn opus se atrag pe drumul cel mai scurt, pe coardele
curbei. Acesatã proprietate scurteazã lungiemea circuitului, simultan cu cresterea
densitãtii de orientare a energiei vectoriale si implicit, genereazã fortã centripetã.
Circitele vectoriale închise ortogonal se comprimã reciproc datoritã fortelor
centripete, pentru cã ele nu se pot traversa. Circuitul ortogonal care înconjoarã
total celãlalt circuit, îl numim magnetic, cel inconjurat îl numim electric, electroid
- starea potenialã a energiei vectoriale. Astfel, presiunea magneticã aliniazã
si comprimã polaritãtile vectoriale orientate paralel din tot circuitul electric
închis (nu "curent"). Forta centripetã a electroidului comprimã doar segmentul
numit ax magnetic. Astfel, circuitul magnetic inconjoarã circuitul electric sub
forme elipsoidale, cu dimensiuni imense. Caracteristica magnetilor sunt fortele
de atragere si respingere. Respingerea este proprietatea interactiunii dintre
polaritãtile de acelasi semn. Atractia este proprietatea interactiunii dintre polaritãtile
de semn opus. Atractia magneticã demonstreazã dinamica fortei centripete,
prin cresterea densitãtii de oriebtare a câmpului magnetic în circuitul închis.
Deci, circuitul magnetic este starea cinetica a energiei, fiind întro contiunã
schimbare a dimensiunii, formei si a densitatii energiei. Schimbarea începe din
zonele polare, unde forta centripetã a electroidului mentine axul magnetic la
densiãti de orientare foarte mari. Axa magneticã este sursa de polarizare a
spatiului vectorial în circuite deschise. In aceastã formã, polarizãrile spatiului
vectorial precum cele "electrostatice" se resping si se propagã radial la distante
mari, unde polaritãtile opuse se unesc in circuite închise. In aceastã fazã, circuitele
închise reiau forta centripetã, cu cresterea densitãtii energiei cinetice si
accelerarea centripetã a substantei. Forta centripetã nu este o deplasare ci,
crestera exponentialã spre centru, a densitãtii orientarii polaritatilor
vectoriale, ca o consecintã a liniaritãtii fortei de atractie.
Densitatea orientãrii energiei vectoriale.
Constatãm acum, cã acceleratia centripetã, cãderea corpurilor, "atractia
universalã" sunt interpretãri ale proprietãtii vectoriale de atractie liniarã.
Acceleratia centripetã rezultã din fortele de atragere vectorialã pe corzile
circuitelor închise, transformând lungimea circuitului în densitatea orientãrii.
Prin urmare, acceleratia centripetã este exact cresterea densitãtii de orientare
a energiei vectoriale. Spectrul densitãtii energiei vectoriale este perceput de
Aristotel, de Newton si demonstrat de legea lui Arhimede si de forma lenticularã
a sistemelor stelare si galactice. Forma lenticularã infirmã legea atractiei universale!
In univers, densitatea energiei vectoriale are formã de spectru, pentru
fiecare obiect microscopic si macroscopic, formând spatiul vectorial.
Spatiul vectorial este mediul prin care se propagã interactiunile si oscilatiile
spectrului de frecvente. Spectrul de frecvente aratã starea potentialã si starea
cineticã a energiei vectoriale (rece si cald). In acest mediu, compus din
câmpurile vectoriale orientate (predominant magnetice), propagarea nu respecta
geometria euclidianã. Fenomenul este explicat de curbarea razei de luminã
si deviatia de frecventã: Lumina care parcurge centripetal spectrul densitatii
este deplasatã spre albastru. Lumina care parcurge radial spectrul densitatii
este deplasatã spre rosu. Când lumina parcurge tangential sfera densitãtii, deplasãrile
descriu o curbã. Explicatia este simplã, deplasarea frecventei fiind efectul
interactiunii cu densitatea de orientare a câmpului, având aceeasi naturã vectorialã.
Câmpul magnetic
Liniile de câmp magnetic si electric imaginate de Faraday au valoare de
simbol, deoarece proprietãtile vectoriale nu au forme si dimensiuni.
Densitatea polaritãtilor nord si sud ale magnetismului, polarizeazã radial
spatiul vectorial cu viteza luminii si descrie forma lenticularã. La mare distantã,
câmpurile curbate nord si sud inchid circuitul magnetic. Circuitul, orientat în
aceeasi directie si sens tinde spre dilatare, ca si circuitul electric dar, fortele de
atragere se opun, crescând densitatea câmpului invers proportional cu raza.
Aparent stationar, câmpul stabileste un spectru al densitãtii de orientare desi,
densitatea câmpului este in continuã curgere, cu izvorul in axa magneticã,
in electroid (conservând energia).
Efectele generate de interactiunile câmpurilor astronomice.
Câmpul magnetic, variatia densitãtii de orientare, genereazã ortogonal câmpul
electroidal (nucleu), care la rândul lui genreazã câmpul magnetic. Circuitul inchis
al acetor interactiuni genereazã potential electric radial. Câmpul magnetic si
câmpul electric radial având orientari perpendiculere, genereazã forte de
respingere unghiularã. asa cum aratã efectul Hall. Câmpul magnetic, imensitatea
spatiului vectorial orientat de el, constituie punctul de sprijin al lui Arhimede.
Prin urmare, forta unghiularã pune in miscare de rotatie, structura câmpului
electric orientat radial (REP). Fenomenul este demonstrat de variaia vitezei de
miscare a planetelor pe orbitele eliptice si a electroidului (demonstratã de rotatia
pulsarilor). Acelasi fenomen explicã si rotatia diferentiaalã a gazului în sferele
stelelor si a soarelui. Câmpurile pierd ortogonalitatea cu latitudinea si viteza
de rotatie scade. Acceleratia centripetã ("gravitatia") si acceleleratia unghiularã
(vârtej) sunt consecintele interactiunii campurilor astronomice ortogonale.