Nasterea naturii.
Nasterea naturii reprezintã interactiunile proprietãtilor vectoriale, adicã
energia, forma fundamentalã a existentei naturii. In conceptia materialistã,
energia este o functie de stare, miscarea materiei. Centura generatorului
electrostatic Van de Graaff, transportã sarcini electrice. Sarcinile electrice
sunt inventii, particule materiale în miscare, pentru a produce energie
electricã, analog definitiei energiei materialiste. Energia definitã vectorial,
infirmã existenta sarcinilor electrice. Energia electricã sunt simple circuite
vectoriale închise ortogonal, numite electrice si magnetice, care constituie
esenta structurilor vectoriale macroscopice, planete, stele, sisteme stelare si
galactice. Cu sarcinile electrice, materialismul nu poate explica aceastã
realitate universalã. Sarcinile electrice au respectat eroarea definitiei energiei.
Constatare: miscarea centurii generatorului Van de Graaff, în lipsa sferei
goale si a periutelor, emite totusi, "câmp electrostatic". Explicatie: miscarea
centurii este o interactiune cu spatiul vectorial, care îsi orienteazã polaritãtile
vectoriale în directia miscãrii centurii. Polaritãtile fiind paralele se resping
si polarizeazã spatiul vectorial, formând circuite vectoriale deschise
"electrostatice", cu potentiale functie de viteza miscãrii curelei.
Forta, energia acestei interactiuni, asigurã portanta aeronavelor.
Van de Graaff a captat polaritãtile deschise, pe suprafata capacitivã
a unei sfere goale. Asa trebuie cãutat procedeul, prin care potentialul
circuitelor electrice deschise, sã fie captat în capacitãti electrolitice.
Celula spasvoltaic.
Celula spasvoltaic trebuie cãutatã la rãdãcina potentialului, in structura
"curelei", a panourilor bãtute de vânt, nu in spatiul vectorial. In acele
polaritãti electrice pozitive si negative produse de frecarea vântului. Astfel,

interactiunea vântului purtat de spatiul vectorial, a vitezei avioanelor cu
spatiul vectorial, sã genereze electricitate, precum panourile fotovoltaice.
Functionarea celulei fotoelectrice a fost explicatã de Einstein, inventând
corpusculul de luminã numit foton, pentru care a primit Premiul Nobel.
In realitate, functionarea celulei fotoelectrice reprezintã efectul Seebeck.
Frecventele luminii intrã în rezonantã cu structurile vectoriale ale celulei si
rezonanta structurii celulei, produce microscopic efectul termoelectric.

Dispunerea orientãrii polaritãtilor vectoriale p-n, în structura celulei
SV (spasvoltaic), pare a fi modelul natural al dipunerii solzilor de peste,
potentialul aplicat fiind miscarea spatiului vectorial, vântul, respectiv a apei.

In celula FV, energia luminii produce caldurã (lupa), efectul Seebeck.
In celela SV, energia spatiului produce caldurã (meteorit), efectrul Seebeck.
Ambele celule au comun efectul Seebeck si miscarea in spatiul vectorial.