Cataclism.
Gradientul densitãtii spatiului vectorial orientat al Pãmântului,
ca si al
celorlalte planete sunt incluse în gradientul Soarelui, în
sistemul solar.
Prin urmare, gradientul Pãmântului este amplificat constant
de gradientul
Soarelui, cum aratã Luna, care diminueazã zilnic gadientul
Soarelui,
producând mareele. Ca si Luna, regnul vegetal, pãdurile,
diminueazã prin
fotosintezã gradientul Soarelui, (rãcire globalã)
în timp ce structurile
minerale îl amplificã (încãlzire globalã).
Defrisarea treptatã a pãdurilor,
înlocuite de minerale, a amplificat treptat gradientul Pãmântului.
Cresterea
treptatã a densitãtii spatiului vectorial orientat în
sfera intunecatã, a mãrit
dimensiunea lavosferei, ridicând-o în sus (regula lui Arhimede),
simultan cu
litosfera si hidrosfera (nivelul oceanelor). Practic prin defrisarea pãdurilor,
Soarele mãreste dimensiunea Pãmântului. Logic, odatã
cu creterea,
dimensiunii, viteza de rotatie a Pãmântului scade. Dilatarea
litosferei produce
crãpãturi structurale si efecte functionale, prin modificarea,
geometriei
scoartei terestre, a reliefului, cu consecintele aferente. Lavosfera propagã
mai
usor cãldura prin crãpãturi, în litosferã
si hidrosferã, inclusiv eruptii vulcanice.
Pe cãile rutiere apar crãpãturi inexplicabile. Se
produc surpãri de terenuri cu
strãzi si case si anomalii grave in retelele fluviilor. Toate aceste
"cataclisme"
sunt consecinta defrisãrii pãdurilor si aratã cât
de primitivã este conceptia
materialistã. Omul (materialist) este singura specie de animal,
care pentru sine, practicã invers selectia naturalã.